Leziuni ale gleznei și femurului

Leziunile articulației gleznei

Astfel de pacienţi, frecvent politraumatizaţi, cu asocieri morbide complexe ce ridică numeroase probleme diagnostice, de etapizare terapeutică şi furnizează procente importante de mortalitate. Datorită creşterii morbidităţii prin boli traumatice şi a efectelor lor asupra capacităţii de muncă, afecţiunile traumatice ale aparatului locomotor prezintă o importanţă deosebită în medicina actuală. Nici o categorie de vârsta nu este scutită de fracturile cauzate de traumatismele pe gheaţă.

Frecvenţa lor creşte în general cu vârsta, cu nivelul de activitate, cu expunerea la riscurile sporturilor de iarnă, iar la femei, o dată în plus cu instalarea menopauzei şi a efectului aproape inerent al osteoporozei endocrine. Fracturile de gleznă şi pumn sunt cele mai frecvente, întâlnindu-se la toate categoriile de vârstă, iar la vârstnici se remarcă rata crescută a fracturilor de şold.

unguent din entorse ale articulațiilor și mușchilor

Pentru producerea unei fracturi este necesară existenţa unor factori extrinseci şi a unor factori intrinseci. Traumatismele osteo-articulare apar ca atare sau în cadrul unor politraumatisme. Cauzele cele mai frecvente ale politraumatismelor 1 Accidente rutiere cu vehicule — impact frontal, din spate, lateral, rostogolire, decelerare.

Fracturile sunt leziuni ce apar în urma acţiunii unui traumatism puternic asupra osului, constând în întreruperea continuităţii acestuia. Există un triunghi epidemiologic format de agentul traumatic, mediul înconjurător în momentul traumei şi victimă. Este oblică, spiroidă etc. Se produc prin: flexie, extensie forţată cu smulgeri epifizarecompresiune ex: leziuni ale gleznei și femurului epifizare, de calcaneu sau torsiune. De asemenea, traiectul fracturii poate avea aspecte foarte variate, după mecanismul de producere: fracturi spiroide, fracturi cu înfundare, deplasate.

Pot fi fracturi complete, interesând întreaga circumferinţă a osului sau incomplete parţiale. La bătrâni sau la persoane cu diverse afecţiuni osoase pot apare fracturi în urma unor traumatisme minore, sau chiar la efectuarea unui pas greşit.

Agentul leziuni ale gleznei și femurului acţionează asupra unei care provoacă durere în articulația șoldului a osului, cealaltă extremitate fiind fixată; osul se rupe acolo unde curbura este mai mare de exemplu, fractura de claviculă prin căderea pe umăr, fractura gâtului femurului prin cădere pe genunchi etc.

Cele mai frecvente fracturi prin presiune se produc prin căderi de la înălţime: fracturi de călcâi, genunchi, şold şi coloană vertebrală în cazul căderilor în picioare; fracturi de antebraţ, braţ şi claviculă în căderile pe palme sau pe cot.

În raport cu poziţia fragmentelor osoase rămase sau nu în contact fracturile complete pot fi: leziuni ale gleznei și femurului cu deplasare mai grave. Deplasarea fragmentelor osoase se poate produce de-a lungul, de-a curmezişul osului sau capetele oaselor se încalecă; o fără deplasare mai puţin grave. Unui os lung i se disting: diafiza, două metafize şi două regiuni epifizare; între metafiză şi epifiză, la copil există plăcile de creştere.

don pentru recenzii de tratament comun

Evoluează ulterior spre artroză posttraumatică precoce. Această frecvenţă creşte în mod deosebit în cazuri de catastrofe, accidente de circulaţie.

Vârsta: frecvenţa cea mai mare se situează între 20—40 de ani.

La copii frecvenţa lor este mai mică, dacă sunt raportate la numărul mare de traumatisme pe care aceştia le suferă. Aceasta se explică prin elasticitatea mai mare a oaselor, prin greutatea mai mică a corpului şi prin masa musculară mai redusă. În schimb decolarea epifizară este mai obişnuită.

Când forţa se exercită asupra unei extremităţi osoase, cealalta fiind fixată. Se produce o tendinţă la exagerarea sau redresarea unei curburi osoase care, depăşind elasticitatea normală, rupe osul la maximum de curbură.

Compresiune în lungul axului osului, ducând la fractura epifizei, ca în fracturile de astragal sau de pilon tibial, în urma căderilor de la înălţime. Deplasarea fragmentelor este variabilă, uneori minoră, alteori este complexă. Deplasări combinate Translaţie-Angulaţie Anamneza furnizează date importante privind etiologia şi mecanismul de producere.

Trebuie să stabilească data, ora, condiţiile accidentului trafic rutier, cădere, sportmodul de debut brusc sau lentfelul în care s-a acordat primul ajutor şi modul transportului pînă la spital. Tot din anamneză aflăm despre antecedentele personale şi heredocolaterale ce ar putea influenţa evoluţia fracturii.

Producerea unei fracturi va determina apariţia unor semne generale şi locale. Semnele generale apar mai frecvent în fracturile membrului inferior, în fracturile deschise, în polifracturi sau în politraumatisme, fracturi însoţite de alte leziuni viscerale. Ele se caracterizează prin agitaţie, anxietate, paloare, fenomene ce pot merge până la stare de şoc în accidentele mai importante.

În momentul producerii fracturii pacientul resimte o durere locală violentă care ulterior se diminuează, persistând un fond dureros care se exacerbează la orice încercare de mobilizare a segmentului fracturat. Aceasta determină tendinţa de a menţine imobilizat membrul interesat, deci impotenţă funcţională. Tardiv - în ore sau zile - apare echimoza la nivelul regiunii interesate.

Trebuie să se facă inspecţia întregului corp pentru a identifica şi alte leziuni.

Recuperarea dupa o fractura - Tot ce trebuie sa stii -

Prin imobilizare, în regiunea fracturii apare o mobilitate anormală care este însoţită de crepitaţii osoase datorate frecării fragmentelor între ele. Imprimarea unei mişcări segmentului distal de fractură nu este urmată de perceperea ei în segmentul situat proximal de fractură din cauza întreruperii pârghiei osoase. Aceasta constituie semnul intransmisibilitătii mişcării. Palparea pulsului periferic poate ajuta la identificarea leziunilor vasculare.

Se va face şi testarea leziuni ale gleznei și femurului şi motricităţii periferice pentru a remarca leziunile nervoase asociate. Semnele clinice locale ale fracturii au fost împărţite în semne de probabilitate şi semne de certitudine siguranţă. Fracturile incomplete fisuri nu prezintă semnele de siguranţă certitudine ale fracturii, ci numai semne de probabilitate. Acest semn poate apărea şi după o contuzie simplă.

Leziune primară Arteriografie în fractura diafizei femurale Leziune secundară Fracturile claviculei se produc mai frecvent prin traumatisme indirecte şi mai rar directe, sediul de predilecţie constituindu-l zona medie a claviculei. O cădere pe mâna întinsă sau o lovitură în zona umărului, de exemplu, exercită o forţă indirectă asupra claviculei, producând ruperea sa. Poziţia în care trebuie să se efectueze imobilizarea provizorie este cu cotul de partea bolnavă împins către spate şi în sus.

Un semn important este că victima este adusă în faţă. Ȋn acest caz, este foarte important ca victima să stea cu spatele drept şi coatele trase în spate. Pentru a imobiliza acest tip de fractură, se poate folosi o umbrelă, o coadă de matură sau de mop. Se trag în spate coatele victimei şi se fixează umbrela între braţe şi spate.

Radiografiile trebuie executate pe filme mari, care să cuprindă întreg segmentul de membru de faţă şi profil, cu articulaţiile supra- şi subiacentă. În cazuri de incertitudine se vor efectua incidenţe oblice şi tomografii.

Osteocondrita disecantă. Cauze, simptome, diverse tipuri de tratament

Examenul radiologic are mare importanţă şi pentru urmărirea evoluţiei fracturii. Examenul de laborator este necesar în cazurile de fracturi multiple, plurifragmentare cînd este necesară intervenţia chirurgicală sau cînd intervin complicaţii infecţii. Fracturi cominutive cu fragment intermediar. Scurtarea umărului peste 2 cm. Femei tinere. Fracturi complicate cu leziuni vasculare, nervoase, viscerale.

acumularea de lichide în unguentele articulației genunchiului

Raritatea fracturilor scapulei se datorează ţesuturilor moi care învelesc acest os. Un alt motiv este reprezentat de mobilitatea articulaţiei gleno-humerale şi a altor articulaţii ce alcătuiesc centura scapulară sternoclaviculară, interfaţa scapulo-toracică.

Fracturile glenoidale şi de corp scapular sunt tipic secundare unor traumatisme puternice şi sunt foarte comune tinerilor şi bărbaţilor de vârstă adultă. Acesta este alcătuit din: claviculă, ligamentele acromio-claviculare, acromion, procesul coracoid leziuni ale gleznei și femurului ligamentele coraco-claviculare.

  • Traumatismele membrelor by Negotei Elena - Issuu
  • Leziunile gleznei | Ottobock RO
  • Informatii generale despre fractura de femur Femurul, cunoscut si ca osul coapsei, este unul dintre cele mai mari si mai puternice oase din corp, care se extinde de la articulatia soldului, pana la articulatia genunchiului.
  • Leziuni și fracturi ale articulației gleznei - Osteocondrita disecantă talară (OCDT)
  • Prescripție comună
  • Dureri articulare după aerobic în apă

Traumele relativ minore pot să ducă la apariţia unei întreruperi simple a inelului, această leziune fiind considerată stabilă. Decizia unei intervenţii chirurgicale este bazată pe gradul de deplasare. Cauzele cele mai frecvente cauze sunt accidentele rutiere, căderile de la înălţime accidente de muncă sau casniceaccidentele sportive, heteroagresiunile, zdrobirile de cauze diferite, etc. Majoritatea fracturilor humerusului proximal sunt produse prin mecanism indirect — cădere pe cot sau mână cu membru superior fie în abducţie, fie în adducţie, sau prin torsiunea brutală a braţului.

Mult mai rar este mecanismul direct — prin cădere pe umăr sau lovitură directă. Majoritatea acestor fracturi aparţin grupelor de vârstă mijlocie şi înaintată, datorită scăderii rezistenţei ţesutului osos odată cu instalarea osteporozei. Fracturile cu deplasare sunt instabile şi se asociază cu leziuni ale coafei rotatorilor sau chiar întreruperea vascularizaţiei capului humeral.

În majoritatea cazurilor de fractură ale extremităţii proximale ale humerusului pacientul acuză o durere vie la nivelul umărului şi impotenţă funcţională a membrului superior respectiv, în urma unei căderi cu sprijin pe palmă sau cot. În comparaţie cu luxaţia scapula-humerală, deformarea este mai jos situată.

Leziunile articulației gleznei

Semnul Berger abducţia elastică este negativ, în luxaţia scapulohumerală acest semn este pozitiv. Mişcările leziuni ale gleznei și femurului nu se transmit capului humeral. Se pot simţi crepitaţii osoase. Axul braţului prelungit în sus este intern faţă de procesul coracoid. La măsurare, distanţa dintre acromion şi epicondil este mai mică decât la partea sănătoasă scurtarea braţului.

După de ore deformarea este mascată de edem. În fracturile fără deplasare — semnele clinice nu sunt întotdeauna evidente. Regiunea umărului este tumefiată ceea ce duce la dispariţia şanţului delto-pectoral.

Echimoza toraco-brahială constituie un semn aproape patognomonic, dar apare la cîteva zile de la producerea fracturii. Se întinde din axilă atât intern pe faţa externă a toracelui până la creasta iliacăcât şi extern pe faţa internă a braţului până la cot. La palpare se constată un punct de maximă intensitate dureroasă la cm sub acromion. Întotdeauna se va cerceta cu mare grijă sensibilitatea şi motilitatea membrului superior, precum şi pulsul la artera radială.

La palpare, punctul de maximă intensitate dureroasă este situat imediat sub acromion. Mobilizarea braţului se însoţeşte uneori de crepitaţii osoase fine.

În acestă situaţie mişcările braţului nu sunt transmise capului humeral.

Fractura de femur: ce este, cauze, simptome, tratament

Imediat după accident, când edemul nu s-a instalat încă, se pot simţi crepitaţii osoase şi un fragment detaşat. Rotaţia externă şi abducţia braţului sunt limitate. Fragmentul dislocat se interpune uneori între capul humeral şi acromion, diminuând mişcarea de abducţie. Fracturǎ supracondilianǎ Tratamentul ortopedic este indicat în cazul fracturilor fără sau cu minimă deplasare a fragmentelor de fractură, constă în aplicarea unui bandaj toraco-brahial Velpeau, Desault, leziuni ale gleznei și femurului pentru săptămâni, cu mişcări active ale mânii pentru evitarea apariţiei edemului.

Se verifică radiologic dacă mobilizarea nu a produs deplasarea. La leziuni ale gleznei și femurului fracturii drept atelă putem folosi chiar toracele de care se fixează segmentul fracturat cu ajutorul unei eşarfe. Fracturile de antebraţ pot implica fie radiusul, fie cubitusul sau ambele oase şi pot include şi articulaţia cotului sau încheietura mâinii pumnului.

Fractura capătului distal inferior leziuni ale gleznei și femurului radiusului numită fractura lui Colles deformează încheietura mâinii ca o furculiţă răsturnată. Acest tip de fractură este mai frecventă şi se produce ca ce unguent poate fi utilizat pentru osteochondroza cervicală a sprijinirii pe mână în momentul unei căderi, alunecări etc. leziuni ale gleznei și femurului

Oftalmie Tratamentul artrozei

Ambele oase se fracturează atunci când forţa impactului trece prin ele. Fracturile pot fi la diferite niveluri. Într-un procent mare se produc printr-o lovitură directă puternică, prin forţe de îndoire care apar în urma unui traumatism prin cădere sau prin forţe de răsucire când antebraţul este rotat la maxim intern sau extern. Clinic antebraţul este deformat cu angulaţie posterioară.

cel mai bun unguent pentru leziunile articulare

Examenul radiologic de faţă şi de profil este indispensabil pentru a stabili cu exactitate diagnosticul, sediul fracturilor, traiectul de fractură şi deplasarea fragmentului. Este acceptată lipsa unei reduceri perfecte, rezultatul în timp fiind foarte bun. Chirurgical - la adulţi, în fracturile cu deplasare este tratamentul de elecţie şi constă în reducere deschisă şi fixare internă, cu plăcuţe şi şuruburi.

Ambele oase fiind fracturate, se practică două incizii separate centrate pe cele 2 oase, rareori fracturile putând fi abordate printr-un singur abord. Pentru radius există 2 tipuri de abord, medicul curant alegând în funcţie de particularitatea cazului. Principiile osteosintezei urmăresc refacerea concavităţii radiusului este esenţială pentru mişcarea de pronaţie şi supinaţie, refacerea lungimii oaselor, fixarea cât mai fermă de aceea în prezent se folosesc plăci speciale blocate, şuruburile fixându-se în placă şi os.

publicații