Tip de regenerare a țesutului conjunctiv liber
Patogenia reacţiilor alergice Proliferarea şi regenerarea în focarul inflamator Etapa a treia a procesului inflamator include proliferarea şi restabilirea integrităţii structurilor inflamate prin regenerare.
Proliferarea reprezintă multiplicarea şi acumularea în focarul inflamator a celulelor de origine mezenchimală. Proliferarea se efectuează din câteva surse celulare.
Țesut conjunctiv - Wikipedia
Una din sursele celulare sunt celulele stem hematopoietice, care emigrează din sânge şi care dau naştere la un număr mare de monocite, ce fagocitează nu numai microorganismele, ci şi celulele proprii moarte.
La celulele provenite din diferenţierea şi proliferarea celulelor stem se asociază şi cele emigrate din patul vascular — monocite, limfocitele T şi B, plasmocitele. Concomitent în focarul inflamator proliferează şi fibroblaştii locali, celulele cambiale epiteliale.
Fibroblaştii în focarul inflamator sintetizează glucozaminoglicanii din componenţa substanţei fundamentale, formează fibrele ţesutului conjunctiv colagenice şi elasticeiar mai apoi se maturizează până la fibrocite — astfel se formează ţesutul conjunctiv.
Reglarea proliferării se efectuează de către substanţe specifice numite keiloni glicoproteide cu M.
- Compoziția plasmei sanguine.
- Regenerarea țesutului conjunctiv fibros liber Anunturile utilizatorului Suplimente Alimentare
- Ce medicamente sunt prescrise pentru osteochondroza cervicală
Funcţia keilonilor constă în inhibiţia mitozei celulare. Funcţionarea sistemului reglator tip de regenerare a țesutului conjunctiv liber keiloni se efectuează prin mecanismul de autoreglare cu feed-back negativ.
În cazul, în care alteraţia micşorează numărul de celule mature în focarul inflamator deficitul de structurăse micşorează respectiv şi cantitatea de keiloni sintetizaţi de acestea, ceea ce deblochează mitoza celulară şi astfel este iniţiată proliferarea inflamatorie.
Pe măsură ce în urma mitozei creşte numărul de celule, proporţional creşte şi concentraţia keilonilor sintetizaţi de acestea.
Condiții care afectează cursul proceselor de recuperare Concluzie Bibliografie Introducere Regenerarea este reînnoirea structurilor organismului în procesul activității vitale și refacerea acelor structuri care s-au pierdut ca urmare a proceselor patologice. Într-o măsură mai mare, regenerarea este inerentă la plante și nevertebrate, într-o măsură mai mică - la vertebrate. Regenerarea - în medicină - restaurarea completă a părților pierdute.
La restabilirea populaţiei normale de celule homeostazia structurală keilonii inactivează enzimele participante la reduplicaţia ADN şi mitoza se inhibă. Regenerarea este procesul de restabilire a integrităţii structurilor alterate în focarul inflamator regenerarea şi se găseşte în dependenţă directă de volumul distrucţiilor şi de capacităţile regenerative ale organului inflamat.
În funcţie de aceste condiţii restabilirea poate fi completă sau incompletă.
Îmbinare dureroasă după despicare După cantitatea de substanţă fundamentală prezentă ţesutul conjunctiv este de patru tipuri: dur, semidur, moale şi fluid, subîmpărţite la rândul lor în mai multe subtipuri. Ţesutul conjunctiv dur Ţesutul conjunctiv dur formează sistemul osos. Ţesutul osos este format din lamele osoase. În ţesutul osos compact, aceste lamele au dispunere concentrică, fiind situate în jurul unor canale care conţin nervi şi vase de sânge.
În organele cu potenţial regenerativ mare are loc restabilirea completă a tuturor structurilor alterate ale organului atât specifice cât şi nespecifice — regenerarea completă, restituţia.
În organele cu potenţial regenerativ redus în combinaţie cu volumul mare al distrucţiei este imposibilă restabilirea completă a structurilor alterate cu ţesut specific, din care cauză defectul de structură este acoperit cu ţesut nespecific conjunctiv. O astfel de regenerare se numeşte regenerare incompletă, substituţie, sclerozare. Interrelaţiile dintre reacţia inflamatoare şi reactivitatea organismului Deşi procesul inflamator este localizat în anumite organe, evoluţia şi intensitatea lui depinde nu numai de proprietăţile factorului patogen, de volumul şi caracterul alteraţiei, ci şi de reactivitatea organismului.
Reactivitatea generală a organismului şi, indirect, intensitatea procesului inflamator sunt modulate de mai multe sisteme ale organismului, dar în primul rând de sistemul nervos central şi de hormonii glandelor endocrine.
Procese de regenerare naturală. Regenerare, tipurile și nivelurile sale
Influenţele asupra procesului inflamator sunt stimulatoare proinflamatoare şi inhibitoare antiinflamatoare. Modulatori viguroşi ai inflamaţiei, care pot amplifica sau atenua reacţia inflamatorie, sunt neurotransmiţătorii, hormonii glandelor endocrine, sistemul imun, ţesutul conjunctiv, particularităţile metabolismului ş.
Account Options Tip de regenerare a țesutului conjunctiv liber, Țesut conjunctiv Patogenia reacţiilor alergice Proliferarea şi regenerarea în focarul inflamator Etapa a treia a procesului inflamator include proliferarea şi restabilirea integrităţii structurilor inflamate prin regenerare. Proliferarea reprezintă multiplicarea şi acumularea în focarul inflamator a celulelor de origine mezenchimală. Proliferarea se efectuează din câteva surse celulare.
Aceşti factori determină caracterul cantitativ al inflamaţiei. Din influenţele endocrine vom menţiona hormonii tiroidieni şi mineralocorticoizii hormoni proinflamatoriinsulina şi glucocorticoizii hormoni antiinflamatori. Factorii nervoşi şi endocrini influenţează reacţiile procesului inflamator — reacţiile vasculare, exsudaţia, emigrarea, proliferarea, regenerarea.
- Cum să tratezi artroza călcâiului
- Țesut conjunctiv - Wikipedia Regenerarea țesutului conjunctiv fibros liber.
Din structurile nervoase cu influenţă certă asupra procesului inflamator face parte sistemul nervos vegetativ. Astfel, efectele vegetative asupra structurilor tisulare şi vasculare se răsfrâng şi asupra procesului inflamator de ex.
Efectorii finali ai inflamaţiei, care formează răspunsul organismului, sunt microvaseleleucocitele, structurile mezenchimale, ţesuturile specifice susceptibile la acţiunea mediatorilor.
Spectrul şi intensitatea acestui răspuns va depinde atât de proprietăţile mediatorilor inflamaţiei, cât şi de reactivitatea de specie şi cea individuală de rasă, sex, vârstă ş. Influenţele endocrine asupra procesului inflamator poartă caracter proinflamator de ex. Reacţia inflamatorie adecvată corespunde factorului etiologic atât calitativ, cât şi cantitativ.
Astfel, intensitatea reacţiei inflamatoare corespunde forţei cauzei provocatoare şi volumului leziunilor produse de acesta.
Celulele stem stau la baza regenerării
Totodată ea este funcţie a reactivităţii de specie şi individuale, a particularităţilor morfofiziologice ale organului, în care se dezvoltă inflamaţia. Reacţia inflamatoare adecvată posedă un caracter protectiv optim, care de rând cu alteraţia inevitabilă, conţine şi reacţii fiziologice, menite să elimine din organism factorul patogen, să restabilească integritatea structurilor lezate şi homeostazia funcţională dereglată. Pe parcursul evoluţiei au supravieţuit organismele capabile să răspundă la agresie printr-o reacţie inflamatorie adecvată factorului patogen, suficientă pentru anihilarea acestuia şi restabilirea homeostaziei.
Tip de regenerare a țesutului conjunctiv liber atare reacţie inflamatorie, care corespunde factorului patogen calitativ şi cantitativ, se numeşte inflamaţie normoergică; cu anumite particularităţi individuale neesenţiale de vârstă, sex, ereditate, constituţie ş. Reacţia inflamatorie neadecvată factorului etiologic se manifestă cantitativ fie prin insuficienţa sau absenţa reacţiilor inflamatorii la acţiunea factorilor nocivi, fie prin caracterul lor excesiv, care depăşeşte forţa excitantului şi volumul leziunilor.
Reacţia inflamatorie inferioară intensităţii acţiunii agresive a factorului patogen şi a volumului distrucţiilor se numeşte hipoergică.
Ea decurge lentîndelungat, deseori trece în formă cronică, cu predominarea alteraţiei, cu tendinţă care ar putea fi durerea în articulație generalizare diseminare, septicemieeste insuficientă pentru a confrunta agresia şi pentru tip de regenerare a țesutului conjunctiv liber restabili homeostazia structurală.
Reacţia inflamatorie exagerat de intensivă exacerbată se numeşte reacţie hiperergică. Ea se întâlneşte în hipersensibilitate alergie şi se evidenţiază prin caracterul excesiv de intens al tuturor reacţiilor inflamatorii alteraţie, reacţii vasculare, tip de regenerare a țesutului conjunctiv libercare depăşesc măsura rezonabilă de protecţie şi sunt ele singure cauză a alteraţiei secundare masive, ceea ce are consecinţe nefaste, uneori fatale, pentru organism.
Sarcina medicinei practice vis-a-vis de procesul inflamator neadecvat este ajustarea acestuia până la forma adecvată normoergică prin stimularea procesului inflamator în caz de hipoergie şi atenuarea acestuia în caz de hiperergie.
Meniu de navigare
În aceste scopuri au fost elaborate remedii atât proinflamatoare, cât şi antiinflamatoare apte de a modula în mod artificial reacţia inflamatoare, de a o ajusta la caracterul şi volumul leziunilor şi de a-i conferi un caracter adecvat.
Aceste remedii sunt atât naturale, cât şi de sinteză.
Din antiinflamatoare fac parte: antienzimele antitripsina ş. Pentru corecţia patogenetică a inflamaţiei este utilizat efectul mediatorilor inflamatori intrinseci. Astfel aspirina şi antiinflamatoarele nesteroide inhibă calea ciclooxigenazică şi sinteza prostaglandinelor şi în aşa mod atenuează procesele inflamatorii, calmează durerea, micşorează temperatura corpului crescută în febră, inhibă agregarea plachetelor, împiedică formarea TxA2.
Reconstrucție mamară
Efectul antiinflamator al glucocorticoizilor se explică prin inhibiţia fosfolipazei A2 şi încetinirea sintezei globale de eucosanoide. De menţionat că remediile antiinflamatoare irită mucoasa gastrică, chiar cu efect ulcerogen. Aceasta se explică prin faptul că în organism există două enzime, care participă la sinteza prostaglandinelor — prostaglandinsintaza-1, care sintetizează prostaglandine ce protejează mucoasa gastrică de acţiunea agresivă a acidului clorhidric şi prostaglandinsintaza-2, care sintetizează prostaglandine cu efecte flogogen, pirogen şi algic.
Aspirina de rând cu inhibiţia sintezei prostaglandinelor proinflamatoare inhibă şi sinteza prostaglandinelor cu efect protectiv. Acţiune proinflamatoare posedă stimularea cu antigeni specifici, imunostimulatoarele, pirogenele provoacă ridicarea temperaturii corpului — febra artificială. Modificările generale din organism în inflamaţie Ca şi orice proces patologicinflamaţia îmbină modificări locale şi generale.
1.5.1. Țesături, structura și funcțiile lor
Se poate stipula, că inflamaţia este un proces patologic predominant local asociat de modificări generale. Modificările generale în organism în cazul inflamaţiei apar prin mecanismele tipice de generalizare: neuro-reflex, limfo- şi hematogen, prin continuitate şi prin pierderea funcţiei organului inflamat.
Complexul de reacţii generale declanşate de procesul inflamator întruneşte reacţia fazei acute. De rând cu aceasta procesul inflamator provoacă modificări în sistemul imun, declanşând reacţii imune de tip umoral şi celular, hipersensibilitate de tip imediat sau întârziat, procese autoimune. Durerea, care acompaniază permanent inflamaţia, provoacă stres psiho-emoţional cu întreg spectrul de reacţii neuro-vegetative, endocrine, metabolice.
Cancerul de țesuturi moi
Microorganismele şi produsele activităţii vitale a acestora, substanţele din componenţa microorganismelor pirogenele primare exogeneprodusele alteraţiei celulare pirogenele primare endogene provoacă febra. Mediatorii inflamaţiei provoacă leucocitoza sau leucopeniamodificări ale spectrului proteic plasmatic cu predominarea fracţiilor globulinice, în special a fracţiei de gama-globulinediseminarea microorganismelor cu septicemie, focare inflamatoare secundare metastatice în organele distanţate de focarul primar, dereglări ale coagulabilităţii sângelui coagularea intravasculară diseminatăşoc endotoxinic etc.
Dereglarea funcţiilor organului inflamat funcţio laesa antrenează dereglări homeostatice, care declanşează diferite reacţii compensatorii din există durere în articulația umărului altor organe şi sisteme neafectate. Deşi reacţiile generale ale organismului sunt sinergiste cu procesul inflamator local şi destinate unui scop unic — anihilarea factorului patogen şi restabilirea homeostaziei, uneori acestea au şi consecinţe patologice reacţii alergice şi autoimune, socul endotoxinic, coagularea intravasculară diseminată.
Procese patologice alergice Caracteristica generală a reacţiilor alergice Etiologia alergiei. Caracteristica alergenelor Reacţii alergice tip I Reacţii alergice citotoxice citolitice tip II Reacţii alergice tip III Reacţii alergice tip V